Sifilisul

Sifilisul este provocat de o bacterie in forma spiralata numita spirochet (Treponema pallidum), care poate fi transmisa in principal, prin contact sexual neprotejat (vaginal, anal, oral). Alte modaliati de contaminare sunt: transfuzii de sange, transplancentar de la mama la fat, contactul direct cu secretiile infectante. Transmiterea prin obiecte este mai mult ipotetica.
Aceasta bacterie este prezenta in fluidele corpului (sange, sperma, secretii vaginale, urina, saliva), in conditii normale de temperatura, bacteria traieste aproximativ o ora pe obiecte umede (pahare, periute de dinti, etc) insa caldura, lipsa umiditatii, sapunul si detergentii o distrug.
Perioada de incubatie (perioada de la momentul inocularii treponemei pana la aparitia primelor simptome) este aproximativ de 21 de zile, cu limite intre 12 si 90 zile.

In functie de tipul manifestarilor clinice si termenul infectiei, sifilisul se imparte in:

Sifilis primar. In locul inocularii (nu neaparat regiunea genitala) apare leziunea primara - sancrul dur sau sifilomul, reprezentand una sau mai multe eroziuni rosii, rotunde sau ovalare de 1-2 cm in diametru, superficiale si nedureroase. Deseori ele sunt asociate cu marirea nodulilor limfatici regionali (cel mai des cei inghinali). Netratata, leziunea dispare de la sine in 1-6 saptamani fara nici o urma. Aceasta nu inseamna ca boala s-a autotratat: ea a trecut in alta faza de evolutie, si anume in sifilis latent. In aceasta perioada pacientul continua sa fie contagios chiar daca nu prezinta simptome. Complicatiile pentru aceasta perioada sunt la barbati fimoza si parafimoza, la femei edem al labiilor mari si mici.

Sifilis secundar. Apare de la 3-6 saptamani de la debutul leziunii primare (cu sau fara ea). Aceasta perioada a bolii se caracterizeaza prin raspandirea treponemelor in tot organismul cu efecte nocive aproape la tote organele. Cele mai importante leziuni sunt: eruptii la nivelul pielii si mucoaselor (sifilide atat in regiunea genitala, cat si in orice alte regiuni ale corpului), caderea parului, marirea splinei, afectare hepatica, afectare renala, gastrite, artralgii, artrite, afectare osoasa, inflamatie oculara, surditate, tulburari neurologice.
Sifilisul latent urmeaza stadiului secundar cu o contagiozitate putin mai scazuta la un an de la infectie (dar cu progresarea bolii). Pentru 2/3 din pacienti perioada latenta poate persista intreaga viata, iar 1/3 din ei dezvolta sifilis tertiar.

Sifilis tertiar. Manifestarile cutanate apar in perioada 1-20 de ani dupa sifilisul secundar. Acestea sunt sifilidele nodulare si gomele care pot sa se localizeze in zone diferite si in organe interne, cu diferite complicatii locale (cicatrici, atrofii, perforatii...). De asemenea apar afectari: anevrism aortic, osteoliza, paralizie generala progresiva.
Sifilisul congenital este sifilisul transmis intrauterin fatului de mama. Sifilisul matern poate provoca: nastere prematura, moarte intrauterina a fatului, infectie congenitala sau moarte neonatala (dupa nastere). Aproape toti copiii nascuti din mame bolnave de sifilis sunt infectati. Manifestarile clinice, in sifilis congenital, sunt asemanatoare ca in sifilisul dobandit.
Sifilisul, daca nu este in stadiile de inceput, are urmari foarte grave. Daca este depistat in ultimul stadiu, nu se mai poate vindeca.

Diagnosticarea sifilisului are in vedere analiza probelor de sange cat si cea a probelor recoltate dintr-un punct al infectiei.

Tratamentul se face in mod normal cu antibiotice, de obicei penicilina, care se administreaza prin injectare, sau tetraciclina (pe o perioada de 2 saptamani) reprezentand de fapt tratamentul standard impotriva sifilisului. Insa majoritatea tratamentelor sunt destinate sifilisului in primele doua stadii, in ultimul stadiu se trateaza foarte greu sau, uneori, numaiputandu-se trata.